Dacă tot e luni, şi (unii) suntem nevoiţi să facem lucruri care nu ne plac, de exemplu să mergem la serviciu, îţi propun o scurtă călătorie imaginară. În trecut. Al meu şi al tău. Pentru o amintire plăcută. 🙂
Mai ţii minte sentimentul pe care l-ai avut când ai obţinut primii bani câştigaţi de tine? Mie mi s-a părut super cool treaba asta. Adică, wow, ăştia sunt primii mei bani! Ce tareee!!! Cu ocazia asta, mi-a revenit în memorie primul cadou cumpărat de mine din cel dintâi salariu.
Ce altceva decât o pereche de pantofi? Erau nişte balerini negri din lac şi aveau o fundă tot neagră în faţă. Nu îi mai am. Dacă îi păstram, cred că ar fi arătat destul de trist acum. Dar mi-i aduc aminte de parcă i-am cumpărat ieri… Eram atât de mândră când îi purtam! Nu e niciuna din perechile de pantofi din pozele de mai jos, dar m-am gândit să îţi ofer câteva idei de ţinute (şi pentru siluete plus size) cu balerini. 🙂
Încălţămintea cu talpă joasă poate fi un accesoriu foarte potrivit pentru un outfit stilat şi elegant.
Surse foto: cover Toros Carol, album pinterest.com
Ei, e rândul tău acum: îţi propun să îţi aminteşti care a fost primul cadou pe care ţi l-ai făcut din banii câştigaţi de tine. Ce a fost?
Nu-i aşa că după o aşa amintire plăcută ziua de luni poate să înceapă? Şi parcă nu mai e chiar aşa urâtă.
Cu drag,
Minna
da, a inceput bine saptamana…multumim, Minna!
si a inceput nu cu o singura amintire pentru mine, ci chiar cu doua…amandoua legate de primul meu an de meserie si legate de amandoua de cum imbracamintea si pantoful nu sunt (totdeauna) mofturi, ci ele ne definesc si ne reprezinta :).
Sa incep cu prima amintire si cu…balerinii! Era in ’84 toamna, si nu e doar o metafora, era toamna si incepuse pentru mine primul an de scoala ca proaspata absolventa de engleza…prima scoala, prima cancelarie si primii elevi…deci, cateva camasi scrobite, cateva fuste midi si maxi, croite in bie (stiam deja ca naveta mea va insemna urcat si coborat din camioanele disparutului acum Comtim), vreo doua perechi de pantofi cu toc moderat, Mary Jane style si un balonzaid bun la toate. Ca si orice incepator, eram inca mai intoarsa spre mine – sa nu gresesc, sa nu uit, sa nu ignor vreun copil si ca orice profesor de tara navetist, pana sa ajung in clasa, ma mancau druml pana la scoala pe alei pietruite si prin gropi, curtea scolii cu pamant, clasele in care parchetul se misca si din care lipsea cate-o sipca pe ici pe colo. Asa ca, dupa vreo saptamana de munca, am decis: nu puteam sa fiu atenta si la cap si la picioare in acelasi timp si apoi, era si o chestiune de siguranta, aveam nevoie sa raman apta pentru fiecare zi de scoala, copiii ma asteptau. Decizia a venit, repede! Balerini! Atunci puteam sa am grija doar de cap si de engleza! Si balerini au fost de atunci incolo! Oferta nu era in anii aceia grozava, dar, cand prindeam unii ‘din pachet’ sau cand se intampla sa ii gasesc printre alte articole ‘refuzate la export’, mai adaugam inca o preche la colectie. Niciodata nu erau si nu sunt prea multi! Asa ca, sa vina primavara, balerinii asteapta si acum, chiar daca naveta e undeva departe!
Echipata cu balerini si cu dragoste de copii, primul meu an de invatamant a trecut repede. Era iunie si primeam banii de vacanta, adica trei luni de salariu! Bucurie mare (chiar daca prin august-septembrie devenea destul de greu si de trist 🙂 ). Sigur, era cazul sa marchez ‘primii bani de vacanta’ cu o investitie, dar, tot asa de sigur, trebuia sa cantaresc bine – era una si buna. Dupa ce am facut window-shopping intensiv cateva weekenduri, vechile magazine de confectii si incaltaminte din Piata Operei nu erau multe, am decis. De fapt, ca de cele mai multe ori, a fost si atunci dragoste la prima vedere, ‘blinking without thinking’: o scurta chic din piele intoarsa de culoarea ursului brun, cu buzunare aplicate si fermoare si capse discrete. Ca si tine Minna, cu balerinii, ma emotionez si acum cand mi-o amintesc. M-am invartit mult in jurul ei, iar cand in final am intrat in magazin si am putut-o plati din banii mei, a fost, da, un eveniment memorabil. Pentru mine era frumoasa, costa cat salariul meu pe o luna si mi-o cumparasem eu. Probabil astea au fost si motivele pentru care am purtat-o macar vreo doua sezoane mai mult decat ar fi trebuit, iar cand m-am desaprtit de ea, m-am despartit ca de cine stie ce amic drag. Cealalta investitie din primul salariu a fost o excursie in RDG prin BTT :).
Nu totdeauna zilele astea cumparaturile mai au aceeasi valoare emotionala -consumerismul ne-a schimba pe toate. Dar, si zilele astea, trebuie sa pastram bucuria de a alege ce ne inspira si intelepciunea de a sti cand sa ramanem…. cu talpile pe pamant :).
Iti multumesc, draga Miha, ca m-ai luat cu tine in acesta calatorie printre amintiri. Si iti mai multumesc pentru ceva: mi-ai dat idei pentru cateva postari viitoare. Si pentru ca imi citesti blogul 🙂
😉